Situată în apropierea albiei Bistriţei, în zona viaductului de la Poiana Largului, unde începe Lacul de acumulare Izvorul Muntelui, Piatra Teiului a fost declarată monument geologic al naturii în 1951.
„Sub raport geologic, ea constituie un recif calcaros. Formarea a avut loc în Cretacic, cînd în marea de aici existau, din loc în loc, zone mai liniştite, cu adîncimi sub 100 de metri. În aceste zone s-a instalat o viaţă luxuriantă cu corali, moluşte, alge marine şi altele“, explică geologul Constantin Grasu în lucrarea „Monumentele naturii din judeţul Neamţ“.
Piatra Teiului este un caz rar de recif scos la lumină din adâncurile pământului. „Acest fel de rocă provenită din recif este foarte rar în ţara noastră. Stânca a rămas şi ca martor de eroziune, pentru că a rezistat în timp ce apa Bistriţei a măcinat ce se afla în jurul ei“, a explicat geologul Constantin Andraş, şeful Administraţiei Parcului Naţional Ceahlău. Amplasată pe o terasă mai înaltă cu 5-7 metri faţă de nivelul Bistriţei, stânca are piciorul cuprins de ape circa jumătate de an.
Stânca are forma unui turn izolat, cu o înălţime de aproape 23 de metri şi este subiectul multor legende născute de-a lungul vremurilor. Viaductul este un important nod de drumuri, înconjurat de peisaje dintre cele mai frumoase din ţară. Drumul de la viaduct duce spre Borca şi apoi Vatra Dornei, pe Valea Bistriţei, sau spre Ardeal, prin Grinţieş şi Tulgheş.
