- Din punct de vedere istoric comuna Poiana Teiului este atestata documentar din secolul al XV-lea, denumirea provenind de la poienile numeroase utilizate pentru pasunatul animalelor pe care existatu pilcuri de tei.Asezarea este atestata documentar de la 1500 in vremea domnitorului Stefan cel Mare. In acest sens stau marturie o serie de documente emise la Piatra Neamt la data de 17.03.1496, la Iasi in 27.06.1501 precum si in harta flamandului Abraham Oertil din anul 1590.Comuna Poiana Teiului, atestata prin Reforma administrativa din anul 1968 s-a format prin unificarea comunelor Calugareni si Galu.Primele asezari omenesti s-au creat aici prin defrisarea padurii din apropierea cursurilor de apa. Viata in aceste zone a fost deosebit de dura atat datorita conditiilor grele cat si datorita invaziilor popoarelor migratoare din nord si apoi a celor doua razboaie mondiale. Vara anului 1944 a fost deosebit de grea pentru localitatea noastra, aici fiind organizata o puternica linie de rezistenta de catre armata germana. Ulterior in timpul retragerii trupelor a fost distrusa aproape in totalitate infrasturctura.
- Toti locuitorii comunei apartin bisericii ortodoxe. Slujbele religioase sunt oficiate in 6 biserici si in manastirea Petru Voda - intemeiata in 1991 de Protos. Iustin Pîrvu. Pãrintele a îmbrãcat rasa neagrã. Staretul Iustin este trecut de optzeci de ani. Are ochii albastri si senini; pãrul si barba argintii se revarsã peste sutana neagrã monahalã. Trupul este drept si slab, ascetic. Vocea îi este puternicã si calmã, profundã. în 1936, la Schitul Durãu, din Moldova, pe când avea numai 17 ani. Dupã doi-trei ani a fost trimis spre desãvârsire la Seminarul monahal de la Cernica, lângã Bucuresti. În timpul rãzboiului a slujit ca preot militar pe frontul de Est. Dupã rãzboi, vederile sale politice nu au plãcut noii ocârmuiri bolsevice, care l-a condamnat la 12 ani de temnitã grea. Pãrintele Iustin a fãcut periplul celor mai crunte închisori comuniste, dar temnita a însemnat pentru el o si mai mare apropiere de Dumnezeu, o 'zidire' în credintã. Eliberat, în cele din urmã, pãrintele Iustin a continuat sã slujeascã la Mãnãstirea Secu, începand din 1964. Anii de 'reeducare' nu i-au afectat libertatea de gândire, fapt netrecut cu vederea de comunisti. Acestia îl aresteazã din nou, în 1975, si-i stabilesc domiciliul fortat la Mãnãstirea Bistrita, pentru a-l supraveghea mai îndeaproape. Revolutia din 1989 pune capãt prigoanei, iar pãrintele se întoarce la Secu. Doi ani mai tarziu, el se retrage în sihãstrie, cu gândul de a-si petrece restul zilelor în post si rugãciune. Însã vrerea Domnului a fost alta, ca în jurul pãrintelui Iustin sã se adune frati dornici de viatã monahiceascã.
- Comuna Poiana Teiului isi datoreaza denumirea numeroaselor poieni cu tei cau au existat in aceasta zona. Din aceaste motive s-a ales ziua comunei in prima duminica din luna iunie, data la care fiecare locuitor aseaza pe poarta sau pe usa casei cate o ramura de tei iar in biserica se sfintesc ramuri de tei pe care le impart enoriasilor pentru a fi protejati tot anul de boli, necazuri sau fenomene meteorologice nedorite. Comuna Poiana Teiului este o asezare tipic montana situata in partea de N-V a judetului Neamt, pe cursul inferior al raului Bistrita, fiind una dintre cele mai intinse localitati din judet. Din punct de vedere geografic localitatea noastra este situata intre 47 29 27 latitudine nordica si 23 18 40 longitudine estica si pe o altitudine cuprinsa intre 516 si 1650 m (cota Marea Neagra). Casele sunt asezate pe versantii muntilor, in zonele cu panta lina de o parte si de alta a raului. Raul Bistrita intra prin partea de NV a localitatii si isi continua cursul spre SE pana la varsarea in lacul Bicaz, pe o lungime de aproximativ 12 km. Drumul national 15 B urmeaza cursul vaii. La extremitatea nordica a lacului Bicaz acest drum se intersecteaza cu drumul national 17 B constituind un adevarat nod de legatura intre cele trei provincii istorice: Ardeal-Moldova-Bucovina. Culmea Bistritei se ridica in partea dreapta a raului pana la altitudinea de 1.600 m iar pe malul stang gasim culmea Stanisoarei care atinge cota de 1400 m. Depresiunea dintre cele doua lanturi muntoase confera o stabilitate termica dar si o insemnata cantitate de precipitatii in special primavara si toamna. Pe Valea Bistritei in zona localitatii noastre exista o amenajare hidro-energetica cu o capacitate de 11 MW. Muntii din zona sunt acoperiti cu paduri de conifere, pasuni si fanete iar in zonele cu pante line sunt culturi de cartof si porumb.
- Reteaua hidrografica este bine reprezentata in primul rand de raul Bistrita care din cei 230 km are pe teritoriul localitatii un traseu de peste 15 km, afluientii acestuia precum si cele doua lacuri de acumulare: Topoliceni respectiv extremitatea nordica a lacului Bicaz (cel mai mare lac artificial din Europa).
- Regimul termic are o fluctuatie semnificativa cu o maxima de +36,6°C si o minima de -28,5°C, cu o medie anuala a precipitatiilor de 40 litri/mp
- SOLUL:Varietatea solului comunei confera acesteia bogatia padurilor de conifere, a pasunilor montane, a culturilor pomicole si a culturilor de cartof si porumb. De asemenea apa curata de munte ofera posibilitatea dezvoltarii fermelor piscicole dar si a pescuitului sportiv si agrementului. Padurile sunt bogate in vant (urs, mistret, cerb ) fructe de padure si plante medicinale. Apa de izvor, imbuteliata sub forma de apa plata nu este suficient valorificata.
- SUBSOLUL:Metalele neferoase au fost exploatate incepand cu perioada anilor 1970 insa in ultima perioada aceasta activitate s-a restrans, astfel incat in prezent in acest sector mai lucreaza doar aproximativ 30 de persoane.
